Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
creditare substantiv feminin [Atestat: DA ms / Plural: tări / Etimologie: credita] 1 Deschidere a unui credit pentru cineva Si: creditat1 (1), (înv) credetăluire (1), credetăluit1 (1). 2 Vânzare pe datorie Si: creditat1 (2), (înv) credetăluire (2), credetăluit1 (2). 3 Înscriere în creditul (22) al cuiva ceea ce i se datorează Si: creditat1 (3), (înv) credetăluire (3), credetăluit1 (3). 4 Acreditare. 5 Dare a unei scrisori de credit cuiva Si: creditat1 (5), (înv) credetăluire (5), credetăluit1 (5). 6-8 (Îoc debitare) Înregistrare în creditul (20-22) unui cont Si: creditat1 (6-8), credetăluire (6-8), credetăluit1 (6-8). 9 (Îe) a unui cont Înscriere a contului debitor corespunzător și a sumei respective. 10 (Fig) Acordare de încredere cuiva Si: creditat1 (9), (înv) credetăluire (9), credetăluit1 (9).
