Ce înseamnă cred și eu?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cred și eu": se înțelege de la sine, nu-i de mirare că-i așa

" Cu zece porti inalte, ce-n fata-i se deschid,
Ai crede ca incape printr-insele oricine,
Si-n graba ca sa intre o-ntreaga lume vine,"
Templul bogatiei poezie de Alexandru Macedonski

" Nimicita o vei tine sub triumful masculin,
Vis in care te va crede o-ntrupare de arhangel.
Nentocmind decat un suf let, caci a ta va fi deplin,"
Stepa poezie de Alexandru Macedonski

CRÉDE, cred, verb

III.

1. tranzitiv (Urmat de o completivă directă) A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru. Cum o văzură ei, crezînd că este un voinic, unul îi zise... ISPIRESCU, L. 19. Crede și d-ta, mătușă, că, de-i face pe treabă, n-are să-ți fie degeaba. CREANGĂ, P. 172. Cred că ne vom putea înțelege ușor împreună. ALECSANDRI, T. I 283. Maică... Ești bătrînă și nu crezi... Că dintr-o sută ș-o mie Numai una-mi place mie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 100.
       • (Cu privire la spusele cuiva, prin extensie la persoana care spune) Și, văzînd că nu o crede, îi dete înscris cu sîngele său. ISPIRESCU, L.

5. Te crede moșul, nepoate. CREANGĂ, P. 211. Spune, bade, spune verde, Că minciună eu n-oi crede! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 237.
       • absolut Vedea cu ochelarii și tot nu verb reflexiv:ea să creadă. MACEDONSKI, O. I 49. În sfîrșit, i-am căzut la genunchi... Am plîns chiar, crezi tu? ALECSANDRI, T. I 423. (Foarte des în basme) Mai mincinos cine nu crede. ISPIRESCU, L.

1. (La imperativ, ca scuză către un cerșitoi căruia nu i se dă nimic) Crede, moșule, crede... Mîine,. babo, mîine... Au fost și ieri aci și tot așa li s-a spus; să creadă că nu li se poate da un bănuț. PAS, Z. I 51.
       • Expresia: Cred și eu = se înțelege de la sine, nu-i de mirare că-i așa. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenințare sau o afirmare sigură.

2. intranzitiv (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prepoziție «la») A recunoaște dreptatea cuiva, a fi înțelegător (pentru durerea sau suferința cuiva). Baia, acum cred eu frăține-meu. CREANGĂ, P. 188. Cine a iubit ca mine va crede durerii mele. CONACHI, P. 100. L-așa oameni pătimași Poate crede cinevași... PANN, P. vezi III

12. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 276.
       • locuțiune adjectiv și adverb De necrezut = cum nu-ți poți închipui, de neînchipuit. Nu știa carte, însă ținea cu o rînduială de necrezut socotelile gospodăriei. CAMILAR, TEM. 63.
       • Expresia: A nu-î crede (cuiva) = a nu-i fi milă (de cineva). Iată moartea vine, Vine, se răpede, Și nime nu-mi crede! ALECSANDRI, P. P. 118. A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-și crede ochilor (sau urechilor), exprimă mirarea față de un lucru de necrezut. Nu-i venea să-și creadă urechilor, și totuși Vasile nu rostise nici un neadevăr. C. PETRESCU, A. 387. Să giudece și cucoana Chirița ca d-ta... dar parcă nu-mi vine a crede. ALECSANDRI, T. I 156.

4. tranzitiv (Urmat de o completivă directă) A socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea. A crezut Că moare-n cîmp aci. COȘBUC, P. I 231. Eu cred că tot ce-i a mămucăi e și al nostru. CREANGĂ, P.

9. Nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tînăr ce de tine-i îndrăgit. EMINESCU, O. I 80. Și tu, bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? JARNÍK-BÎRSEANU, 229.
       • Expresia: Îmi vine a crede că... vezi veni.
       • (Complementul indică o persoană) Îl cred în stare de orice. DAVIDOGLU, M.

15.
♦ A considera pe cineva altfel decît este în realitate. Tot mă crezi copil! DAVIDOGLU, M.

8. Nu te-aș fi crezut așa slab de înger. CREANGĂ, P. 222.
♦ reflexiv A avea despre sine o părere exagerată în bine, a se socoti mai mult decît este în realitate; a fi îngîmfat. Vezi, ăsta e cusurul tău

– prea te crezi! CARAGIALE, O. II 125.
♦ A spera. Ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înșela. NEGRUZZI, S. 141.

4. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «tra») A avea încredere deplină în cineva «au în ceva; a-și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva. Cred în dimineața acestui început Și-n flamura întinsă spre luminosul mîine. TULBURE, vezi R. 26. De crezi în poezie... De crezi în tinereță... De crezi în al tău frate... ALECSANDRI, P. I 130. Nici vorba le asculta, Nici în vorba lor credea. TEODORESCU, P. P. 432.

5. intranzitiv (În concepțiile mistico-religioase) A admite existenți lui dumnezeu și a primi dogmele bisericii; a avea o credință religioasă, (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «în») Grecii antici credeați în zei.

– prezent industrie și: (regional) crez (CARAGIALE, O. VII 11).