Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
expediționar, ă [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (înv) iu, espediționariu / P: ți-o / Plural: i, e / Etimologie: franceza expéditionnaire] 1 a Care efectuează o expediție (4) militară. 2 a Care se află într-o expediție (4). 3 a (Șîs corp , înv, corpos , armată ă, (înv) armie ă) Totalitatea trupelor care participă la o expediție (4) militară pe un teritoriu străin. 4 substantiv masculin (Înv) Persoană care expediază colete, mărfuri, scrisori Si: expeditor. 5-6 substantiv masculin Persoană care participă la o excursie în grup sau la o expediție.
