Ce înseamnă consoană vibrantă și substantivat, forme?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "consoană vibrantă și substantivat, forme": consoană lichidă 3 care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii

" *
Calea Laptelui se desfasoara intr-un val tintuit in aur si din adincul zarilor se cerne pe mare o trena vaporoasa si vibranta.
Noaptea e plina de stele : nedumerim in nemarginire, suflete ce reintra in neanturi siderale. Unele cad ca niste artificii subtiri si timide"
Terase albe poezie de Agatha Bacovia

VIBRÁNT, -Ă, vibranți, -te, adjectiv

1. Care vibrează; prin extensie care produce sunete puternice (vezi răsunător). Dinăuntrul apelor [Oltului] încep să se audă chemările lungi, vibrante... ale trimbiților metalice. BOGZA, C. O. 126. Acea voce mlădioasă și vibrantă care mergea de la cîntec pînă la tunet. SADOVEANU, E. 158.
       • Consoană vibrantă (și substantivat, forme) = consoană care se rostește prin atingerea ușoară a vîrfului limbii de alveolele incisivilor superiori, ceea ce formează succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte.

2. figurat Care face să vibreze, care pune în mișcare sentimente; emoționant, impresionant. Declarația lui vibrantă, străbătută de mîndrie stăpînită... încălzi pe arhiduce și-i făcu bucurie. VORNIC, P. 113.

3. Care se manifestă puternic, plin de viață. Era o făptură vibrantă de energie. C. PETRESCU, C. vezi 207.