Ce înseamnă compuse: laba-gîștei vezi gîscă; laba-mîței?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compuse: laba-gîștei vezi gîscă; laba-mîței": a ciupercă comestibilă care crește pe trunchiul arborilor bătrîni din păduri clavaria coralloides; b creasta-cocoșului clavaria flava; laba-ursului

" Tot ce mai ramasese
Era o laba a piciorului stang,
Enorma. Privind-o,"
Colosseum poezie de Ana Blandiana

" Spun ca si chiar comandirul, faimosul acel Rozon,
Lasa o laba in mana eroicului Sion.
Ce s-a intamplat in urma eu nici am mai cercetat,"
Razbunarea soarecilor sau moartea lui Sion poezie de Grigore Alexandrescu

LÁBĂ, labe, substantiv feminin

1. Partea piciorului de la gleznă în jos, la om și la animalele patrupede; partea piciorului pe care calcă păsările palmipede. Bozan avea picioarele înfășurate în plumb topit, dreptul pînă dincolo de genunchi, stîngul numai laba. SAHIA, N. 34. Rupsei o bucată de mămăligă ș-o aruncai cînelui care stătea pe labe mai departe. HOGAȘ, M. N. 70. Ursul începu a striga: Nu mă omorî... ci mai bine scoate-mi stepul ce mi-a intrat în labă. ISPIRESCU, L. 326. În viața mea n-am mîncat labe de pui! CARAGIALE, O. III 32.
       • Compuse: laba-gîștei vezi gîscă; laba-mîței = a) ciupercă comestibilă care crește pe trunchiul arborilor bătrîni din păduri (Clavaria coralloides); b) creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = nume dat mai multor specii de ciuperci care cresc prin păduri (Clavaria).
♦ Picior (mai ales la cîine, urs, lup, pisică). Cind se întoarse la pivniță, pe trei labe și cu mare greutate, [cățelul] nu mai găsi acolo decît verb reflexiv:eo cîțiva bătrîni. GALACTION, O. I 311. Cînta jucîndu-și ursul... Artistu-n patru labe, maestrul în toiag. DEMETRESCU, O. 66. Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.
       • Expresia: Cu botul pe labe = (despre cîini) culcat cu botul pe labele dinainte. [Ogarul] dezamăgit se întoarse la loc, cu botul așternut pe labe. C. PETRESCU, Î. I 17. A pune cu botul pe labe vezi botanică
       • (Rar, la insecte) I se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.

2. (Familiar) Mînă.
       • Expresia: A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a prinde, a înhăța, a pune mîna pe cineva sau pe ceva. Mă, să nu pun laba pe voi! SADOVEANU, O. VI 255. A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a prinde, a pune mîna pe cineva. Așa-i că mi-ai căzut în labă, cîne de zmeu ce ești! CREANGĂ, O. A. 280. A bate laba (cu cineva) vezi bate (I 1).