Ce înseamnă compuse: albastru-azuriu?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compuse: albastru-azuriu": albastru 1 cu nuanțe azurii; albastru-deschis

" De cat soare acest suflet nu mi-l umpleti? Ce splendoare
De albastru si de rosu nu-ntrevad mangaietoare!
Cate perle de-ar monie se desira-n jurul meu"
Aripi poezie de Alexandru Macedonski

" Atunci pricep ca este in lume fericire,
Iar sus in cer albastru il vad pe Dumnezeu.
Mai "
Cand trece vantisorul poezie de Alexei Mateevici

ALBÁSTRU2,-Ă, albaștri, -sre, adjectiv

1. Care are culoarea cerului senin. Astăzi roiesc pretutindeni, puhoi, Flăcăii vînjoși, cu straiele-albaslre, Ca visările și zările noastre. DEȘLIU, G.

14. Uncheșul... umpluse o cupă mică de sticlă albastră cu rachiul lui de afine. SADOVEANU, N. forme

15. Ochii cerești, albaștri ca floarea de cicoare. ALECSANDRI, P. A. 174.
       • (Poetic) Glasu-i tremura ușor În tăcere-albastră. DEȘLIU, M. 58. A revenit albastrul mai! Flori în grădină, flori pe plai. IOSIF, PATR.

15.
       • Expresia: Sînge-albastru vezi sînge.
♦ Cu reflexe albăstrii. Mură-albastră-i ochiul tău, Care mă ucide rău. ALECSANDRI, P. P. 53.
       • figurat Fericit, senin. Veniți, dacă inima voastră verb reflexiv:ea zarea de mîni mai albastră. DEȘLIU, G. 28.

2. figurat Melancolic, întunecat, sumbru. Tristețea... unuia era albastră și lină... iar a celuilalt o neagră și nețărmurită gheenă. M.

I. CARAGIALE, C. 63.
       • Expresia: Inimă-albastră = a) inimă tristă, îndurerată; tristețe, melancolie. Domnu Nae verb reflexiv:ea să audă o cîntare de inimă-albastră. PAS, L. I 49; Soarele se înălța spre amiază și lăutarii, sub pomii livezii, începură a zice cîntece de inimă-albastră, zicea moș Sandu, adresîndu-se lăutarilor. BUJOR, S. 102; b) furie, mînie, necaz, inimă-rea. Zeul se supără foc. Și de ce citita inimă-albastră? ISPIRESCU, U. 45. Este (cam) albastru = este (cam) rău, (cam) neplăcut. De nu l-ar fi răscumpărat de la comisie cîrciumarul, ar fi fost albastru. SADOVEANU, M. C.

8.