Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VÎSC substantiv neutru Plantă parazită de pe ramurile unor specii de arbori (mai ales brad, plop, salcie) cu frunzele totdeauna verzi, cu tulpina foarte ramificată, formînd o tufă, cu fructul în forma unei bobițe albe (din care se extrage un clei de prins păsărele) (Viscum album). De ce atîtea crengi uscate-n vîrf, Atîta vîsc și-atîtea frunze veștede? BENIUC, vezi 29. De vezi în vîrful verb reflexiv:unui stejar verdele vîsc, cu ce drag il privești! SEVASTOS, N. 87.
• Compus: vîsc-de-stejar = mărgăritar (3).
