CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " De sus din munti, ce in albastrul cer Isi vantura omatul, — Fur tunile, pornind din inaltari," Ioan Damaschin poezie de Alexei Mateevici " Spectre de brazi mai vantura stindarde De ceata, proorocind sfarsituri noi," Cetina poezie de Ana Blandiana |
Definiție din
VÂNTURÁ, vấntur, verbDicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a I. tranzitiv 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ figurat A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ figurat A frământa, a tulbura. 4. figurat A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. figurat A cutreiera, a colinda. • Compus: vântură-lume[1] sau vântură-țară substantiv masculin invariabil = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – latina ventulare (=ventilare).[1] |