 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " dintre rotitele dintate ale ceasornicelor rasar ofiterii subtiri mirosind a tutun interbelic Celan si Mircea Streinul aureolati de aburii decadenti ai" Viziuni la Cernauti poezie de Arcadie Suceveanu " Nici flori, nici fructe coapte, Nici opium, nici tutun de pipa... Nici aspirina pentru gripa..." Marina estivala poezie de Ion Minulescu |
| Definiție din
TUTÚN, (2) tutunuri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Plantă erbacee de cultură, din familia solanaceelor, cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunzele alterne, foarte mari și moi, de un verde închis, cu flori trandafirii reunite în buchete (Nicotiana Tabacum). • Compus: tutun-turcesc (sau țigănesc) = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1) supuse unui tratament special, care se fumează, se prizează sau se mestecă în gură; tabac. Atîrnau săculețe cu tutun și busuioc, ca să alunge moliile. DUMITRIU, N. 40. Moșneagul se încruntă, își trase punga cu tutun îndărăt. C. PETRESCU, S. 39. Domnul Tase umează un fel de tutun negru și ieftin. BASSARABESCU, substantiv neutru 13. Încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lăutari. CREANGĂ, P. 309. Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului... ardeau lămpi somnoroase. EMINESCU, N. 35. • Expresia: Răbdare și tutun vezi răbdare. 3. Pachet de tutun (2). Ceru un tutun, îi spuse să-l treacă la contabilitate REBREANU, I. 36. – Variante: (popular) tiutiún (DUNĂREANU, N. 92, HOGAȘ, DR. II 8, SBIERA, P. 301), titiún (ȘEZ. VIII 65) substantiv neutru |
