Ce înseamnă compus: scorpie-de-mare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: scorpie-de-mare": pește teleostean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși scorpaena porcus

Tusiti poezie de Marin Sorescu

SCÓRPIE, scorpii, substantiv feminin

1. Numele popular al scorpionului (1). În preajma noastră, de cu seară potrivite, Mitraliere Străjuiesc ca scorpii ațipite. CAMIL PETRESCU, vezi 37. Sub piatra cea mai frumoasă scorpia ascunsă zace, sau scorpia cu limba dulce te linge, și cu coada te-mpunge, se zice despre oamenii fățarnici.
♦ figurat Termen de ocară pentru o femeie rea. vezi viperă. Scorpie bătrînă! N-ai să scapi nepedepsită. Vei rămîne-aici! Flămîndă, singură și oropsită. EFTIMIU, Î. 67. Pleacă furioasă la Huși... să... smulgă cu sila din mîna scorpiilor pe băiat. BASSARABESCUm vezi 22. O scorpie! bate slugile pînă la sînge, le-nțeapă cu ace, le frige cu fierul de frizat, roșit în spirt. CARAGIALE, O. I 314.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd persoana căreia i se atribuie termenul) Unde se luase după dînșii scorpia de mumă a zmeoaicelor cu o falcă în cer și cu alta în pămînt, ca să înghită pe Greuceanu. ISPIRESCU, L. 225.
♦ (În basme) Ființă fantastică, închipuită ca un șarpe cu limbi de foc sau cu cap de om. vezi balaur. Aici sîntem pe moșia unei scorpii, soră cu Gheonoaia; de rele ce sînt, nu pot să trăiască la un locuțiune ISPIRESCU, L.

5. Să-i iasă-n cărare D-o scorpie mare, Cu gura căscată, Cu limba-nfocată. TEODORESCU, P. P. 465.

2. Numele popular al constelației scorpionul. Scorpionul se numește scorpia. PAMFILE, CER. 172.

3. (ihtiologie) Porc-de-mare.