Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adjectiv (Rar; despre o apă, un rîu; în opoziție cu stătător) Curgător. Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 136.
• (Substantivat, învechit) Înainte-mergător = înaintaș, precursor; prin extensie persoană de frunte, cu concepții progresiste, om înaintat. Oamenii pe cari instituțiunile, împrejurările sau educațiunea i-a pus în fruntea unei națiuni sînt datori să fie înainte-mergătorii ei, să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului. GHICA, S. XXII.
