Ce înseamnă compus: lingura-zânelor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: lingura-zânelor": ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei ganoderma lucidum

" Ti-ai uitat de sat, de casa,
Si de lingura din zeama.
Nu mai stii nici cum te chiama."
DAR PRIGORUL A VENIT poezie de Nicolae Bucur Manatorul

" Pe unde arde gandul in covor
Si-o lingura s-amesteca-n fiertura,
Si sta de-un veac ogor langa ogor,"
Ca sa nu uit poezie de Ion Vatamanu

LÍNGURĂ, linguri, substantiv feminin

1. Obiect de metal sau de lemn, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă; servește pentru a mînca supa sau alte mîncări lichide. [Mama] învîrtea cu-o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, vezi 37. Gheorghiță așeză domol lingura lîngă strachină și împinse deoparte pînea coaptă anume pentru el. SADOVEANU, B. 60. Și cu aceeași băgare de seamă soarbe, cu mîna tremurătoare, borșul din lingura veche de tisă roșie. HOGAȘ, DR. II 116. Să lași lingura pe blid, Să ieși afară plîngînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 265.
       • Expresia: (Familiar) A atîrna (a pune sau a lega cuiva) lingurile de gît (în sau la brîu) = a lăsa pe cineva nemîncat fiindcă a venit tîrziu la masă. Mama are să ne pună lingurile în brîu. C. PETRESCU, R. DR. 92. A(-și) mînca banii (sau averea) cu lingura vezi ban..
♦ (Determinat de obicei prin «de supă») Polonic.

2. Conținutul unei linguri (1). O lingură de doctorie.

3. Nume dat unor unelte ori părți de instrumente sau de mașini, asemănătoare cu o lingură (1). Lingura zidarului. Lingura dulgherului. Lingurile morii.
♦ Tub cilindric, închis la capătul de jos cu unul sau două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățirea găurii de sondă sau la cimentat.

4. (Regional, în expresie) Lingura-pieptului = furca pieptului; lingurea, lingurică.