Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CRISTÉI, cristei, substantiv masculin Pasăre călătoare care trăiește prin finețe și semănături și se recunoaște mai ales prin sunetele scîrțîitoare pe care le scoate (Crex pratensis). Deodată apărură lîngă stufuri bibelouri neclintite pe tablele verzi, de frunze de nufăr: găinuși și cristei de apă. SADOVEANU, O. A. II 146. Și poate vă întrebați de n-ar fi fost mai bine să fi rămas în sătucul acela... cu cîntec de cristei în diminețile cu cer cristalin. C. PETRESCU, S.
8. Melodioasa cîntare a crestoasei ciocîrlii și a fricoasei prepelițe... o precurmădin cînd încînd cristeiul cu răgușitul glas. NEGRUZZI S. I 191.
– Variante: (regional) cîrstéi (TEODORESCU, P. P. 283), crîstéi (SANDU-ALDEA, U. O. 192), cristél (SADOVEANU, O. I 284) substantiv masculin
