Ce înseamnă compus: botanică verdeața-zidurilor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: botanică verdeața-zidurilor": nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor

" Ce-i pasa unei frunze de frunza ce se duce?
E oare mai putina verdeata in paduri
Sau umbra mai putina sub bolti de frunzaturi?..."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

Noaptea de decembrie poezie de Alexandru Macedonski

VERDEÁȚĂ, (3) verdețuri, substantiv feminin

1. Culoarea verde a frunzelor, a ierbii, a vegetației; verde1 (1) Cîmpiile poartă un covor de iarbă grasă, de o verdeață crudă îmbibată cu apă. RALEA, O. 117. Casele albe lucesc în verdeața frunzișului. BART, S. M. 47. Sus senin și jos verdeață. COȘBUC, P. I 263. Firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor. SLAVICI, N. I 33.
♦ figurat Prospețime. [Poezia poporană] plină de verdeață și de putere. ODOBESCU, S. I 186.

2. (Concretizat, cu sens colectiv) Mulțime de frunze, de ierburi, de ramuri verzi; vegetație, frunziș. În față, pe un petec de verdeață, Era, de cînd țin minte, un cais Ce primăvara înflorea ca-n vis. Era în el atîta dimineață! BOTEZ, forme S. 24. Te-ai răsfățat în verdeața și în florile primăverilor, te-ai îmbătat de șoaptele pîraielor. HOGAȘ, DR. II 147. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra rîului și formau bolți nalte de verdeață. EMINESCU, N. 67.

3. (Mai ales la plural ) Legume, zarzavaturi (de la care se consumă în special frunzele). De-ar veni cît mai curînd primăvara

– Atunci ies verdețurile. STANCU, despre 106. Aduse... puțină mîncare de verdețuri pe o farfurie. STĂNOIU, C.

I. 164. După borșul polonez veneau mîncări... fierte cu verdețuri. NEGRUZZI, S. I 151.

– plural și: (2, neobișnuit) verdețe (TEODORESCU, P. P. 212).