Ce înseamnă compus: botanică pălăria-șarpelui?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: botanică pălăria-șarpelui": ciupercă otrăvitoare cu pălăria 2 roșie cu pete albe amanita muscaria: pălăria-cucului

"

cam chel, cand si-a cumparat palarie melon

Il costa o avere palaria
Caci dupa rigidul protocol "
Lui zaron poezie de Alexandru Teodoreanu

" Tanara de iacomie,
Iti port floarea-n palarie cu mandrie.
Am sa-ti cant de-ntaiul parul, Fruntea, daca-n par mi-o narui Si-ti mai cant si fruntea ta Cu un neg de acadea. Si-ti mai cant geana subtire, Ca buchia de amintire, Ochii neaparat ti-i cant, Ca au negru de pamant. Buzele, ca doua frunze, Tin sarutul meu pe buze. Si un degete la mana Cu inel de anasana. Sarut pieptii, ca palpita Varful pieptilor ispita. Si-apoi iscalesc hartie Ca-ti voi saruta calcaiul. Si ca mult ce te iubesc, Iata jos ma iscalesc: Om de codru si de DOR, Care nu-i fecior din flori, Cand era la cantatori. Codru-i tanar de trei ori..."
Boccacio poezie de Anatol Codru

PĂLĂRÍE, pălării, substantiv feminin

1. Acoperământ pentru cap, format dintr-o calotă de pîslă (paie, pînză etc.) și din boruri. Cu pălăria trîntită pe-o ureche, trec fluierînd un cîntec. BENIUC, vezi 60. Luîndu-și pălăria din cap, o pune pe iarbă la pămînt, cu gura-n sus. CREANGĂ, P. 238. Mîndră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gîturile fetelor. EMINESCU, N.

5.
       • Expresia: (Familiar) A lovi (sau a plesni) pe cineva în pălărie = a atinge pe cineva cu o vorbă înțepătoare. Dar știi că m-ai plesnit în pălărie, măi Chirică? Al dracului băiet! CREANGĂ, P. 150.

2. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unei ciuperci.
♦ Căpăcel de metal care îmbracă mașina unei lămpi cu petrol și prin care se scoate fitilul. O lampă cuprinde:.. mașina cu pălărie... fitilul și gazul. PAMFILE,

I. C. 59.

3. (geologie; în expresie) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcămînt metalifer.