Ce înseamnă compus: botanică mărită-mă-mamă substantiv feminin?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: botanică mărită-mă-mamă substantiv feminin": rujă-galbenă

" Fantasme ce-n veghere sedeati pana la zori,
Problema ur marita lasarati tot problema,
Si voi v-ati pus pe fr unte o falsa diadema."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Prin aer, petale de roze plutesc...
Matasea-nflorita marita cu firul
Nuante, ce-n umbra, incet, vestejesc... —"
Noaptea de decembrie poezie de Alexandru Macedonski

MĂRITÁ, mărít, verb

I.

1. reflexiv (Despre femei) A se uni legitim, prin căsătorie, cu un bărbat, a se căsători. Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 100.
♦ tranzitiv A da în căsătorie. Împăratul verb reflexiv:ea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după» sau «cu») El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294.
       • figurat Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195.
♦ (Regional, despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura.

2. tranzitiv figurat A vinde, a da cu preț mic ceva nefolositor sau de proastă calitate; a se debarasa de ceva. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.