Ce înseamnă compus: astronomie; popular păstorul-cu-oile?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: astronomie; popular păstorul-cu-oile": cloșca-cu-pui

" Rimele canta pe harpa: limpede curge izvorul,
Blonda e toata idila, blond e pe vale pastor ul...
O! dimineata! O! viata! Sufletul ce se avanta canta."
Rimele canta pe harpa poezie de Alexandru Macedonski

" Se-ntipareste o idila pe chipu-i inca de copil.
Il vezi alaturea cu mieii, pe care bland ii pastoreste,
Cu pieptul gol, in vant cu parul ce alba fata i-o umbreste,"
Padurea poezie de Alexandru Macedonski

păstór (păstóri), substantiv masculin –

1. Cioban. –

2. Pastor, prelat.

– Megl. păstir, istr. pastor. latina pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), conform prov. pastre, cat., spaniolă, portugheză pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un latina *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, substantiv masculin (pastor protestant), din germana Pastor. derivat păstorel, substantiv masculin (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, verb (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, substantiv feminin (ocupație de păstor); păstoresc, adjectiv (de păstor, pastoral); păstorește, adverb (ca un păstor); păstorit, substantiv neutru (creșterea vitelor); păstoriță, substantiv feminin (ciobăniță); păstoricesc, adjectiv (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, substantiv masculin (prelat).

– Din limba română provine în limba maghiara pásztor (Candrea, Elemente, 400).