Ce înseamnă complet1, completuri, substantiv neutru numai în expresie complet de judecată,?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "complet1, completuri, substantiv neutru numai în expresie complet de judecată,": colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori, care, pot judeca și pronunța o hotărîre

" Si cu jambiere muscalesti;
Cand ti-ai pierdut complet busola
Sa faci bucluc dupa bucluc,"
Posta redactiei poezie de George Topirceanu

" C-atit mincarea cit si bautura
Vor satura complet literatura
De la «hors d'oeuvre»"
Banchetul meu poezie de Ion Minulescu

COMPLÉT2, -Ă, (1) compleți, -te, adjectiv, (2,

3) completuri, substantiv neutru, (4) adverb

1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit.
       • Opere complete = ediÈ›ie cuprinzând toate operele unui scriitor.
♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin.

2. substantiv neutru (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu.

3. substantiv neutru Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate.

4. adverb În întregime, cu desăvârșire. [Variante: compléct, -ă adjectiv]

– Din limba franceza complet, latina completus.