Ce înseamnă colivie forme coteț portativ din nuiele sau de sârmă, unde se închid păsările, vechiu limba română culvie moxa?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "colivie forme coteț portativ din nuiele sau de sârmă, unde se închid păsările, vechiu limba română culvie moxa": greacă mod

" va creste rapid, cel mai rapid dintre toate organele
ca o pasare intr-o colivie de cartilagii
Daca ar creste continuu si dupa adolescenta "
Cateva cuvinte despre Ioana poezie de Mircea Cartarescu

"Nu sunt decit noapte de cint si betie,
Eu sunt o porumbita inchisa-n colivie
Din care nu ma fura decit amantul meu."
Porumbita fara aripi poezie de Ion Minulescu

COLIVÍE, colivii, substantiv feminin

1. Căsuță făcută din vergele de metal sau de lemn, în care se țin închise păsărele cîntătoare sau exotice. în cocioabele prin care trăia, avea spînzurate de pereți zeci de colivii cu tot felul de păsări. PAS, Z. I 100. În colivia lui verde, scatiul cînta, luminat de soarele călduț de toamnă. SADOVEANU, O. IV 113. Colivii cu sticleți, cu mierle. NEGRUZZI, S. I 322. Lăsînd a sa colivie, în pădure verb reflexiv:u să vie Papagalu-a se uita. ALEXANDRESCU, P. A. 34.
       • figurat Săriți, frați, Nu mă lăsați, Că mă puse-n colivie, Mai mult moartă decît vie, Și mă duse la domnie Ca să fiu d-a lor soție. TEODORESCU, P. P. 280.

2. Construcție de metal acționată mecanic și servind, în mine, la transportarea persoanelor, a materialelor și a minereului extras.