CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
ă in literatură " Cand de sub pietre s-arata un ser pe, Spinarea-ncalzindu-si in colb tavalita, Ori cand o lacusta zburdalnica sare" Ioan Damaschin poezie de Alexei Mateevici " Hotar ul pamantesc al firii. Cu trupu-n colb ma tavalesc, Cu mintea — fulgeri carmuiesc," Dumnezeu poezie de Alexei Mateevici |
Definiție din
COLB, (rar) colburi, substantiv neutru (Moldova, Transilvania) Praf, pulbere (de pe drum). În urma lor, ca după o suflare de furtună, drumul singuratic rămînea cufundat în vîrtejuri luminoase de colb. SADOVEANU, O. IDicționarul limbii romîne literare contemporane 11. Ici-colo, cîte un pom, singuratic, la poarta unei case, pare îmbătrinit cu frunzele lui albite de colbul care îneacă strada. CAZABAN, vezi 45. • figurat Gîza își scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. GÎRLEANU, L. 31. Iar primăvara cerne un colb mărunt de floare. PĂUN-PINCIO, P. 93. Voinicul s-apropie și cu mîna sa el rumpe Pînza cea acoperită de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 79. • Expresia: A bate, a lovi etc. (pe cineva sau ceva) să-i meargă (sau de-i merge) colbul = a bate, a lovi etc. (pe cineva sau ceva) zdravăn, cu toată puterea. Scoteam mițele de prin ocnițe și le flocăiam... de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. |