Ce înseamnă colac peste pupăză?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "colac peste pupăză": se zice când la un necaz sau la o nenorocire se adaugă un alt necaz sau o altă nenorocire

" Ca-ntr-o zi, purtand in mana
Un colac s-un bat,
Prepelita cea batrana

S-a pornit si-n deal si-n vale,"
Nunta in codru poezie de George Cosbuc

" In noaptea negrului pustiu,
Iar banu-i vama peste rau.

Merinde ai colac de grau
Pe-un drum de veci."
Moartea lui fulger poezie de George Cosbuc

COLÁC, colaci, substantiv masculin

I. Un fel de pîine, de obicei rotundă, împletită din două sau trei suluri de cocă. Dezveli colacul din băsmăluță, îl rupse în două. CAMILAR, TEM. 154. La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Si n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare. CREANGĂ, A.

4.
       • (În comparații și metafore) Strîng... brîul meu colac. TEODORESCU, P. P. 378.
       • Expresia: A se face colac = a se așeza, a se culca cu corpul încolăcit, a se încolăci. Colac peste pupăză, se zice cînd peste un necaz sau o nenorocire mai vine alta. Ieri mi-o vinit poronca ca să scot de la țărani... banii șoselei, colac peste pupăză. ALECSANDRI, T. 252. A umbla după (sau a aștepta) colaci calzi = a umbla după (sau a aștepta) lucruri bune și plăcute venite de-a gata. Umblă ș-aista după colaci calzi. îmi vine să i-o gioc și lui. ALECSANDRI, T. I 264. A aștepta (pe cineva) cu colaci calzi = a face cuiva o primire deosebit de călduroasă. A trecut baba cu colacii vezi babă.

II. (Uneori cu determinări introduse prin prepoziție «de»)

1. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc., de formă rotundă sau răsucit în așa fel, încît să ai bă formă de roată; cerc, inel. Cîteva zeci de mașini:. zvîcneau ziua întreagă, devorînd colaci după colaci de sîrmă. PAS, Z. I 290. La pupa sprijinită de un enorm colac de frînghie cătrănită, noul medic al bordului... își potrivea binoclul. BART, E. 117.
       • Colac de salvare = roată de plută sau de cauciuc umflată cu aer, care se aruncă unui om amenințat să se înece.

2. Împrejmuire de piatră sau de lemn din jurul unei fîntîni, unui puț. Pe colacul fîntînii erau două pahare de argint. CREANGĂ, P. 290. Grădinile și livezile... și le avea pe colnicele Lapoșului, unde stă și acum puțul ei cu colac de piatră. ODOBESCU, S. III 176.

3. (Mai ales la plural , determinat uneori prin «de fum») Rotocoale de fum (de țigară). Se înfundă în jilț, picior peste picior, aruncînd colaci de fum în tavan. PETRESCU, C. vezi 104.