Ce înseamnă Scoală neogramatică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "Scoală neogramatică": curent apărut în a doua jumătate a secolul xix, fundat de lingviștii germani osthoff și brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social

NEOGRAMÁTIC, -Ă (< neo- + gramatic, după germană, limba franceza ) adjectiv, substantiv masculin

1. Adj. Școala n. = curent lingvistic apărut în a doua jumătate a secolul 19, la Leipzig, printre elevii lui Goerg Curtius. A încercat să introducă în lingvistică și istorie supremația unor legi asemănătoare celor din natură, fizică, biologie; susținea principiul regularității schimbărilor fonetice și analogia ca factor principal în crearea formelor noi. A promovat studiul limbilor moderne și al dialectelor lor. Reprezentanți: K. Brugmann, H. Osthoff, H. Paul

– în Germania; K. Verner

– în Danemarca, M. Breál și G. Paris

– în Franța, W.D. Whitney în S.U.A. În România, B.P. Hasdeu, Al. Lambrior, H. Tiktin, L. Șăineanu. Al. Philippide, O. Densusianu și S. Pușcariu au elaborat lucrări importante bazate pe aceste principii.

2. S. m. Adept al principiilor școlii neogramatice.