Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
epicurian, ă [Atestat: GTN (1836), 922/24 / V: reian, (rar) rean / P: ri-an / Plural: ieni, iene / Etimologie: franceza épicurien] 1 substantiv masculin Discipol al lui Epicur Si: epicureic (1), epicureu (1). 2 substantiv masculin și feminin Adept al epicurismului (1) Si: epicureic (2), epicureu (2). 3 a Care ține de doctrina lui Epicur Si: epicureic (3), epicureu (3), epicuriesc (1), (nob) epicurist (1). 4 a Care se referă la epicurism (1) Si: epicureic (4), epicureu (5), epicuriesc (2), (nob) epicurist (2). 5 a Care este partizan al epicurismului (1) Si: epicureic (5), epicureu (5), epicuriesc (2), (nob) epicurist (3). 6 a Care aderă la epicurism (1) Si: epicureic (6), epicureu (6), epicuriesc (4), (nob) epicurist (4). 7 substantiv masculin și feminin Adept al epicurismului (2) Si: epicureic (7), epicureu (7). 8-9 a Care este specific epicurismului (2) și partizanilor săi Si: epicureic (8-9), epicureu (8-9). 10 a (Îs) Școală ă Epicurism (2). 11 a Care se caracterizează prin căutarea plăcerilor Si: epicureic (10), epicureu (10) vezi senzual, voluptos. 12 substantiv masculin și feminin Persoană înclinată spre plăcerile alese, rafinate, spirituale Si: epicureic (11), epicureu (11). 13 substantiv masculin și feminin (Dep) Persoană înclinată excesiv spre plăceri Si: epicureic (12), epicureu (12).
