Ce înseamnă ciuma lui caragea?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ciuma lui caragea": epidemie care a bîntuit în țara noastră la începutul secolului al xix-lea sub domnia lui caragea

"Copilita-i zice: „Ciuma!
Nu-mi fii ciuma si-mi fii muma!
Na-ti salba cu florile"
Ciuma poezie de Vasile Alecsandri

" “Pe langa-aceste fiare, alti vro trei mii ne-aduse
Tot ciuma de Lisandru, sa-i fie, biet, spre paza,
Sa stoarca cu ei tara si sa domneasca-n pace, —"
Mihaida poezie de Ion Heliade Radulescu

CIÚMĂ, ciume, substantiv feminin

1. Boală epidemică foarte primejdioasă și foarte contagioasă (luînd altădată proporții catastrofale), produsă de un bacil specific și caracterizată prin manifestări pe piele, prin inflamarea ganglionilor etc.; pestă. S-a răspîndit vorba că a izbucnit ciuma pe bord. BART, E. 274. Țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii. CREANGĂ, P. 73.
       • (ÃŽn imprecaÈ›ii) Și-apoi de ce nu m-aÈ›i sculat? mînca-v-ar ciuma să vă mănînce! CREANGÄ‚, P.

11.
       • Ciuma lui Caragea = epidemie care a bîntuit în È›ara noastră la începutul secolului al XIX-lea (sub domnia lui Caragea). A fost în multe rînduri ciumă în È›ară, dar analele Romîniei nu pomenesc de o boală mai grozavă decît ciuma lui Caragea. GHICA, S. 29. Ciumă bubonică vezi bubonică.

2. figurat Persoană urîtă la înfățișare, rea la fire, nesuferită. Am o ciumă de muiere, De toată lumea mă teme. HODOS, P. P. 196. Pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă, se spune despre cei ce favorizează pe unii și se poartă rău cu alții.

3. figurat Mizerie, pacoste, năpastă, nenorocire mare. Această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. EMINESCU, O. I 151.