Ce înseamnă cioară pucioasă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cioară pucioasă": dumbrăveancă coracias garrulus

Un graur s gr. aur poezie de Arcadie Suceveanu

O Egreta poeta poezie de Arcadie Suceveanu

CIOÁRĂ, ciori, substantiv feminin

1. Pasăre neagră-cenușie, mai mică decît corbul, cu ciocul scurt (Corvus cornix). O cioară... Se lasă pe-o creangă uscată. BENIUC, vezi 100. De pe miriști se ridicau, din cînd în cînd, stoluri de ciori, care-și amestecau țipetele și croncăniturile în văzduhul liniștit. SADOVEANU, O. I 442. Sus, pe-un stîlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară. TOPÎRCEANU, M.

9. Pentru că era «fata mamei», se alinta, cum s-alintă cioara-n laț. CREANGĂ, P. 283. Să nu dai verb reflexiv:abia din mînă pe cioara din par.
       • Expresia: Cît (sau ca) cioara-n par = foarte puțin timp, aproape de loc, pe apucate. De-acum în dulce stabilitate Am s-o duc vesel, fără habar, Servindu-mi țara pe așezate, Iar nu din fugă, ca cioara-n par. ALECSANDRI, T. I 373. Ca ciorile = ca naiba, ca dracul.
       • (Atestat în forma ca cioarele) M-ați tot rugat să vă spui și eu cîte verb reflexiv:un basm... și, ca cioarele, parcă era un făcut, de n-am putut să vă împlinesc cererea. ISPIRESCU, U.

1. Cum ciorile? = cum naiba? cum dracul? (Atestat în forma cum cioarele) Cum cioarele era să mă duc la Caterlez? CONTEMPORANUL, IV 136. Ce ciorile? = ce naiba? ce dracul? (Atestat în forma ce cioarele) Ce cioarele de nu dau peste păcatele de buruiene? CONTEMPORANUL, VII 144.
       • (În imprecații) Găsi-te-ar ciorile! DAVIDOGLU, O. 46.

2. (Articulat și în expresie de-a cioara) Numele unui joc de copii.

– plural și: cioare (C:. PETRESCU, S. 20, SADOVEANU,Z. C. 7).