Ce înseamnă chimie; în sintagma zeamă bordeleză?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "chimie; în sintagma zeamă bordeleză": suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, întrebuințată ca fungicid

" cum vine vreo apa, Gum vine pe casa omului-o groapa Si omul se tine de gatul genunii.
...Satul pe fata cu zeama de visina... Doamne, ce veste-a mai dat peste el. Uite-i, barbatii calari peste deal.
Vin pe la case din mortile lor, Cu fratii alaturi, cu tot cu feciori, Vin din al doilea razboi mondial..,"
Teribila veste poezie de Anatol Codru

" Cu jocul de arsici
Si cura medicala, cu zeama de urzici,
Si cand acelasi dascal, betiv si balbait,"
Spovedanie poezie de Ion Minulescu

ZEÁMĂ, (2) zemuri, substantiv feminin

1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb.
       • Expresia: A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nicio zeamă, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; prin extensie persoană care vorbește mult și fără nicio noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale.
♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare.

2. Fel de zeamă (1).

3. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. Zeamă de prune = țuică.

4. Nume generic pentru diverse lichide.
       • Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat.
♦ (Rar) Sânge.

5. (chimie; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, folosită ca fungicid. [plural și: zemi.

– Variante: zámă substantiv feminin]

– latina zema.