Ce înseamnă ce-i aduce??

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ce-i aduce?": ce-i folosește? ce-i pasă? ce-l importă? de-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, ori de nu – cui ce-i aduce? eminescu, n

" Si-n larga tabar-a vie ei
I=i vor aduce jertfa lor,
Vor pune pace =i iubire"
Vechilor ateneisti poezie de Alexandru Vlahuta

" Dusi din cele locuri sant.
De la morti aduce stirea
Vantul vesnic zburator:"
Frunza nucului poezie de Alexei Mateevici

ADÚCE, adúc, verb

III.

1. tranzitiv A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). M-am dus, am căutat în glugă și am adus cavalul. SADOVEANU, N. forme 18. Venise fata de-mpărat Cu alte fete, pe-nserat, S-aducă apă din izvor. COȘBUC, P. I 280. Da de prînz Ce mi-ai adus? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 271.
       • (Cu privire la ființe) Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140.
       • figurat Nu știu însă cum și ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri. ODOBESCU, S. III 23.
       • Expresia: Ce vînt te-aduce? se spune celui care vine pe neașteptate. Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? ALECSANDRI, T. I 123.
♦ (La imperativ) Dă-mi! (În forma regională adă) Adă la mine cele trei smicele de măr dulce! CREANGĂ, P. 273. O slugă... a adus acest bilet.

– Adă, am zis. NEGRUZZI, S. I 53.

2. tranzitiv A apropia (ceva) de sine sau de o parte a trupului său. De-abia putu aduce puțin mîna spre gură. CREANGĂ, P.

15.
♦ A da (unui lucru) o anumită mișcare sau direcție. Aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 28. Miu Zglobiul Bine-l aducea, Cu sete-l trîntea. TEODORESCU, P. P. 499.
♦ Expresia: A o aduce (bine) din condei sau a o aduce bine = a-și potrivi vorbele cu dibăcie, pentru a atinge scopul urmărit. A aduce vorba (de sau despre ceva) = a îndrepta vorbirea asupra unui obiect, a pomeni despre... Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor. ISPIRESCU, L. 36.

3. tranzitiv A produce, a crea, a da naștere, a pricinui. A aduce beneficii.
       • Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I

8. Vița ce n-aduce rod se taie. Usturoiul, cînd îl strivești, lacrimi îți aduce.
       • Expresia: Ce-i aduce? = ce-i folosește? ce-i pasă? ce-l importă? De-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, Ori de nu

– cui ce-i aduce? EMINESCU, N. 44.

4. tranzitiv A face să ajungă (într-o anumită stare, într-o anumită situație). Iată în ce stare m-ai adus! NEGRUZZI, S. I 19.
       • Expresia: A aduce (pe cineva) la realitate = a face (pe cineva) să înțeleagă o anumită situație, să vadă un lucru sub aspectul lui real. Vartolomeu Diaconu încercă să-și aducă fata la realitate, de la distanță, cu tot soiul de schime elocvente, încruntîndu-se și făcîndu-i semn să înceteze. C. PETRESCU, A. 286. A aduce (pe cineva) la sapă de lemn vezi sapă. A aduce pe (sau la) brazdă (bună) vezi brazdă.
       • (În legătură cu substantive abstracte introduse prin prepoziție «la», exprimă acțiunea corespunzătoare sensului substantivului) Am adus la îndeplinire ordinul.
       • M-a trimis... să aduc la cunoștința măriei-voastre că el, cică, poate să vă facă podul.. CREANGĂ, P. 80.

5. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin. prepoziție «cu») A semăna (cu cineva sau cu ceva). Ai! ce mai cal! Al meu, tăiat din lemn de corn... Nici pe departe n-aducea cu-acela [al copiilor de bogătași]. BENIUC, vezi 36. [Părintele Palamon] aduce puțin și cu poetul Costache Conachi. IBRĂILEANU, A. 129. Apoi mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește și aduci la mers cu de-a noastre. CREANGĂ, P. 129. Aducea de departe cu un amic al maiorului. ALECSANDRI, T. I 352.

6. reflexiv (În expresie) A-și aduce aminte = a-și aminti, vezi aminte.

– Forme gramaticale: imperativ ádu și (regional) ádă, perfectul simplu adusei, participiu adus.