eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă capot1 adjectiv invariabil învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expresie a face pe cineva sau a fi capot?

Care e capot1 adjectiv invariabil învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expresie a face pe cineva sau a fi capot?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "capot1 adjectiv invariabil învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expresie a face pe cineva sau a fi capot":
a nu lăsa pe ceilalți jucători sau a nu fi lăsat să facă nici un joc, a-l face sau a fi marț; prin extensie a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata




Ce inseamna expresia      ă in literatură

"

 


in capot mov cu ape
cu funda galbena-n par
oh, cri,
cit de aproape esti de adevar!

pisica, iubita, sotie
in papucii pufosi
oh, cri-cri,
din Coran si din Bosch

tu vii,
vii sa-ti lipesti de mine palmele sidefii...

e atit de bine, oh Doamne
atit de bine cu tine!

n-am mai citit nimic de trei saptamini
iar pentru mine poezia e zero
Helespontul e pe biroul meu cu masina de scris
eu sunt Leandru si tu esti Hero.
si totusi oftez, si totusi mi-e frica si mi-este rau...
Kitty drag, mi-e frica de viata
ma tem ca existam cu adevarat.
ca nu ne vor lasa sa-ti mingii parul buclat
ca nu vor permite Fictiunii, Utopiei sa fie realitate,
ca vom fi prefacuti in citate.

dau pick-up-ul tare
si la ochiul de aragaz
oh, cri,
te-nconjor de grumaz

fetita, duduie si doamna
din Arhipel,
cri-cri a mea
la tine vine Prerafael

sa-ti contureze carmin cu penelul
bosumflat, boticelul.
"
Dupa o cununie la -21*, totul se dovedeste a fi perfect poezie de Mircea Cartarescu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CAPÓT2, capoate, substantiv neutru

1. Îmbrăcăminte femeiască de casă (de obicei lungă pînă la călcîie). vezi halat. Văzură copila ieșind din ietac în capot de noapte. NEGRUZZI, S. I 227.

2. (Învechit) Un fel de manta boierească sau militară. [Călăreți turci] purtînd pe dînșii niște capoate... care îmblănite, care cusute cu fir. ODOBESCU, S. I 133. Tată-meu, care pe atunci era hatman, se leagă în grabă cu șalul la cap, își pune capotul cel roșu și încalecă calul. GHICA, S. 320. Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roș infirat Și haine inaurite este turcește-mbrăcat. NEGRUZZI, S.I 120.

– Variantă: capód (ARDELEANU, despre 15) substantiv neutru