Ce înseamnă capăt, fine, sfârșit; în locuțiune adjectiv și adverb de istov?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "capăt, fine, sfârșit; în locuțiune adjectiv și adverb de istov": până la sfârșit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desăvârșire, desăvârșit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fără istov

" Ochi strainat e cerul pe ogor
Si-i privegheaza cazna-n aratura, Vazduhu-i copt si fluturat pe zari, Ii parguie pan si cuvantu-n gura; Si pasarile-l trec pe curmezis, Si grindina ii pistruieste-aleanul, Ci el, in gandul lui mai cat un deal, Se reazema de toamna cu tot neamul. Si in lumina molcoma de nopti Pana-n butuc luceafarul se-nmoaie Cu lutul framantand in veac asprit Painea de plai cu bubuit de ploaie. Grija e tot, si cate-s imprejur De munca lui se tin si se innoada: Spinu-i hranit din mana lui cu sat Si helgea se inghesuie la nada. Si-l face universul omul lui Si tot ce-i greu — i-arunca in spinare — Frunza ce cade la hotar de ani, Si-amurgurile cate se rup din stare. Calca pe racla de strabuni, starnind La capatul cellalt floare si prunca, Toate se-ncheaga din vecia lui Si se innemuiesc dupa porunca. Si pan la urma i se face steag Camasa lui scortoasa — pe tot chipul, Si umerii il dor si se desfac Pe-alature, zvacnind, ca doua-aripe... Acesta-i Omul nostru cel ION Intrat pan la istov in asta vreme, Nu-l poti lega de somn si alinari,
De-o nepasare si de alte semne. Cand moare bucuros pe dealul lui Pus intr-un cos cu bobu-n aratura, Vine o stea cu busuioc pe maini Si ii saruta vecii de pe gura."
De Ioni, de Marii poezie de Anatol Codru

" si tot atatea glasuri, sus, in cerul ireal,
intr-un istov de cantece si de cuvinte aurite
si pe care doar ogarii - ogarii disperarii – le-nteleg ."
Toamna Verhaeren poezie de Mircea Barsila

ISTÓV substantiv neutru (Popular și arhaizant, numai în locuţiune adverbiala) De istov = de tot, cu totul, complet, deplin, cu desăvîrșire. Însă trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Toată ființa lui se desfăcea încetișor, se topea de istov. VLAHUȚĂ, N. 64. M-am buimăcit de istov de-o bucată de verb reflexiv:eme. ALECSANDRI, T. 693. Fără istov = fără încetare, nesfîrșit, necurmat. În verb reflexiv:emea iernii așijderea, griji fără istov. SADOVEANU, A. L. 193. Ploaia șuroia necurmat în streșini, mărunt, fără istov. C. PETRESCU, A. R. 187.