Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
colector, oare [Atestat: latina medievală / V: (Trs) tăr / A: (Trs) léc / Etimologie: franceza collecteur, it colletore, ger Kolektor, rs kolektor] 1-2 smf, a (Persoană) care colectează. 3 substantiv masculin (Înv; îs) de dare Perceptor. 4 substantiv masculin (Înv; îs) de loterie Persoană însărcinată cu vinderea lozurilor. 5 substantiv masculin și feminin Persoană care achiziționează (mărfuri, produse etc.) pentru stat Si: achizitor. 6-7 sn (Teh) Încăpere sau conductă pentru adunarea și conducerea fluidelor în diferite sisteme tehnice. 8 (Îs) de electricitate Corp mecanic izolat care se încarcă cu electricitate din mediul în care se găsește. 9 (Îs) de unde electromagnetice Conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare Si: antenă. 10 a (despre vase, tuburi, bazine) în care se adună sau se scurg izvoare, apă, murdării etc. 11 a Care strânge laolaltă.
