Ce înseamnă căldură specifică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "căldură specifică": căldură necesară ridicării cu un grad celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp

"

Epopeea stralucita curge falnica si clara,
Intrecandu-se-n caldura cu privirile ce-i ard.
„Sub Ates cazut in cursa, maiestatea-sa se lupta,"
Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski

" Ale sangelui furtune cine nu le-a cunoscut,
Cine n-a simtit caldura soarelui ce-i curge-n vine
N-o sa stie niciodata ce ascunde-adanc in sine"
Cantec voluptuos poezie de Alexandru Macedonski

CĂLDÚRĂ, călduri, substantiv feminin (Mai ales la sg.)

1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp (aer, pămînt etc.); temperatură ridicată. La căldură corpurile se dilată. ▭ Și e liniște pe dealuri... Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. Era o căldură nesuferită în ziua aceea. VLAHUȚĂ, O. A. III Gerilă se întindea de căldură. CREANGĂ, P. 251 Lucea luna cu lumina Și soarele cu căldura. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 513.
       • (Poetic) Avea în glas căldura-amiezii; De viață mult îi era dor. PORUMBACU, A.

10. 4
♦ (La plural ) Timp călduros, atmosferă fierbinte. Au început căldurile.
♦ (fizică) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. Căldură de evaporare. Căldură de dizolvare. Căldură specifică = cantitatea de căldură necesară pentru a ridica cu un grad temperatura unui gram dintr-un corp. Căldură animală vezi animal2. Căldură atomică = produsul dintre greutatea atomică și căldura specifică a unui corp.
♦ (Mai ales la plural ) Temperatură ridicată a corpului; febră. Avea călduri și se întorcea cînd pe dreapta, cînd pe stînga. BASSARABESCU, vezi 45.
♦ (Mai ales la plural ) Senzație de căldură care însoțește anumite stări emotive. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 128.

2. figurat Ardoare, înfocare, patimă. Punea în toate... aceeași căldură a sufletului. IBRĂILEANU, A. 132. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet Și cu-a vorbelor căldură. COȘBUC, P. I 95. Pare că îl dojenește cînd șoptește cu căldură. EMINESCU, O. I 154. Ș-așa cînta cu căldură, De stă Oltul și nu cură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 106.

3. figurat Afecțiune, amabilitate, prietenie. Multă căldură pentru Anculia nu simțeau în inimă. DUMITRIU, vezi L. 33.