Ce înseamnă ca pecinginea ori, rar, ca o pecingine?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ca pecinginea ori, rar, ca o pecingine": a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți

" avea mereu fata acoperita cu catifea lata de-o palma
ce tainuia o pecingine cat baza noastra de la
Helgoland."
Cruciera poezie de Constant Tonegaru

" limbaj invechit, semne ascetice, barci dizolvandu-se-n
lumina lunii dar eu l-am vazut, limbajul invechit : ca o pecingine pe
buzele mele semne ascetice : ca niste paianjeni care m-ar fi muscat intr-o alta viata, ferestrele : sparte, si barcile dizolvandu-se-n lumina lunii."
Din aventurile poetului poezie de Virgil Mazilescu

PECÍNGINE, pecingini, substantiv feminin

1. Boală de piele, contagioasă, care se manifestă prin erupții de bășicuțe (mai ales pe față, pe ceafă și pe mîini) și care, uscîndu-se, formează o coajă ce produce mîncărime; spuzeală. Dormea pe pămîntul gol... cu trupul fript din creștet pînă în tălpi de pecingine murdară. CARAGIALE, S.76.
       • figurat Cîrduri de ciori

– Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, P. 219.
       • Expresia: A se întinde (sau a se răspîndi, a cuprinde, a prinde) ca pecinginea (sau ca o pecingine, ca pecinginile) = a se lăți,a se propaga nestăvilit pretutindeni. Sărăcia, nevoile au cuprins ca pecinginea bătătura bordeiului fiecăruia, au ajuns pînă-n ceaunul și-n așternutul țăranului. GALAN, Z. R. 196. Limba patriei se împestriță, formînd un gerg, ce se întinse ca o pecingine. NEGRUZZI, S. I 278.

2. figurat Porțiune de teren într-o semănătură (mas ales de trifoi), de pe care a dispărut vegetația din cauza unor plante parazite. Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan. C. PETRESCU, R. DR. 151.
♦ Pată de mucegai sau de murdărie (pe o clădire, pe un zid vechi). Nu vedea bolta gangului afumat cu slute crăpături și pecingini. C. PETRESCU, A. R. 25. N-am mai văzut atunci decît măreața realitate a splendidului monument, curățat cu o minunată măiestrie de pecinginea uricioasă cu care îl năclăise secolii... de nepăsare. ODOBESCU, S. II 502.

– Variante: pecíngină, pecíngene (ARDELEANU, despre 14), picíngene (ȘEZ. VI 50), picíngine (CONTEMPORANUL, IV 505) substantiv feminin