Ce înseamnă ca formulă de politețe a nu-i fi cuiva cu bănat?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ca formulă de politețe a nu-i fi cuiva cu bănat": a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva

Politice (1944-1964) poezie de Alexandru Teodoreanu

" Atunci, draga Veronica, stire-ai tu ce-am socotit ?
Eu ti-s drag si tu mi-esti draga, astfel n-ar fi cu banat !
Tu sa-ti strangi hainele tale si sa fugi de la barbat !"
Pe pamantul turcului poezie de George Cosbuc

BĂNÁT, (3) bănaturi, substantiv neutru (Transilvania, Moldova, Bucovina)

1. Stare de durere sufletească, tristețe, jale, mîhnire; părere de rău. Nu te da bănatului Ca iarba tăiatului, Nu-ți vinde necazului Florile obrazului. TOMA, C. vezi 386. Mereu se depărta de sat Bătrînul, slab, cu ochii plini De lacrimi și bănat. COȘBUC, P. I 233. N-am dus și nu duc destul bănat după cei trei [copii]? Acum te mai prăpădești și tu prin cea săcreată de lume! RETEGANUL, P. V 28. Lîngă munte Este-o punte, Și la capătul punții Scrisu-i dorul mîndruții; La capătul celălalt, Scrisu-i și-al badei bănat, Că s-a dus și m-a lăsat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 161.
       • Expresia: A-i fi bănat = a-i fi jale, a-i părea rău. Mi-ar fi, nu mi-ar fi bănat, Daca s-ar fi măritat De aci al treile sat; Dar ea s-a făcut mireasă De la noi a treia casă. ALECSANDRI, P. P. 303.

2. Supărare, mînie, necaz, ciudă, pică. Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat De te rîd prin sat, Și porți jale-amară De te rid prin țară! COȘBUC, P. II 145.
       • Expresia: (Ca formulă de politețe) A nu-i fi cu bănat = a nu lua rugămintea (sau întrebarea) cuiva în nume de rău. Într-un tîrziu... a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț: Departe-i pînă-n sat? Să nu vă fie cu bănat: întreb, că sînt drumeț. COȘBUC, P. I 228. Mă rog, să nu fie cu bănat, dar ia spune-mi cum te cheamă. SBIERA, P. 193. Nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu! CREANGĂ, P. 127. Ce verb reflexiv:ei tu?

– Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru ar verb reflexiv:ea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146.

3. Învinuire, reproș, imputare; mustrare, înfruntare. Mai pune la socoteală că și Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și timp în felul său; că profesorul... zicea: «Luați de ici pînă ici...». Și poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea, ci întîmplării, care a făcut pe oameni așa cum sînt. CREANGĂ,89. Aceste bănaturi ți le scriu din toată durerea.inimii, doresc ca ele să fie nemeritate. KOGĂLNICEANU, S. 218. [Mîndra] ți-o trimite, bade, carte, Pe de laturi Cu bănaturi, în mijloc Pară de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 135.

4. Bănuială, prepus. Ar trebui să mă ceri la mama, atunci ai putea veni cît de des; și ea n-ar avea nimic de bănuit.

– Despre bănat nu mi-i teamă, dar, vezi, n-am verb reflexiv:eme să mă ocup cu astfel de lucruri. CONTEMPORANUL, VII 499.- plural și: (rar,

1) bănate (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 313).