CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură Postariu poezie de Ioan PINTEA "Si sub balcoane solitare O elegie prinse-a plinge. Pe drumul zarilor desarte " Balada poezie de Virgil Gheorghiu |
Definiție din
ELEGÍE, elegii, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Specie a poeziei lirice în care se exprimă jalea unui poet nemulțumit de realitatea verb reflexiv:emii sale; prin extensie plîngere, jeluire. «Contemporanul» întrerupe pentru un moment cu nota lui socială eternele elegii ale epigonilor eminesciani. ANGHEL, PR. 184. În fața munților noștri, sufletul se lasă dus de visare: ca într-o elegie fără sfîrșit. RUSSO, O. 100. Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri ( = a descrie). ALEXANDRESCU, P. 47. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. Elegie de Massenet. ♦ figurat Vîntul, încremenit pe creștetul înalt al pădurilor, nu-și mai cînta frunzelor eterna sa elegie. HOGAȘ, M. N. 96. |