Ce înseamnă botanică turta-vacii bolctus luteus?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "botanică turta-vacii bolctus luteus": văcuță

" Dulailor ce latra, mai mult din obicei
La turta lunii care, pe cerul cu smaralde,
Pare un cas de aur pe-pentru puradei,"
Pelerini poezie de Anatol Codru

" vine o zi cand zanele imbatranesc,
vine o zi cand casuta de turta dulce e demolata
si haina miracolelor trebuie data la intors."
Povestile nerentabile poezie de Arcadie Suceveanu

túrtă (-te), substantiv feminin –

1. Azimă, cocă; este turtită și fără drojdie. –

2. Tartă, prăjitură. –

3. În general, orice materie turtită. –

4. Varietate de ghimpe (Carlina acaulis).

– Mr., megl. turtă, istr. turtę. latina turta în loc de torta (Diez, I, 419; Pușcariu 1743; REW 8802), conform vegl. turta, italiana , prov., spaniolă, portugheză torta, limba franceza tourte. Forma turta apare în glosele de la Reichenau (Pușcariu, Lr., 189); schimbul nu pare anormal (Lausberg, Mundarten Südlukaniens, Halle 1939, 26; totuși conform împotrivă Graur, BL, V, 115, considerîndu-l nefundamentat suficient). Ambele forme latina sînt cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic. În limba română pare să fi fost simțit drept creație expresivă (probabil așa era în latina), datorat prezenței lui turti, conform tufli, tepși.

– derivat turtea (variantă turtică, turtie), substantiv feminin (varietate de spin); turti, verb (a face plat, a da o formă lătăreață, a strivi; reflexiv, a se îmbăta). Din limba română provine limba bulgară turla (Capidan, Raporturile, 214), și probabil limba sârbă, limba slovenă turta.