Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BÎTLÁN, bîtlani, substantiv masculin Nume dat la două păsări de baltă care se hrănesc cu pești: a) pasăre mare cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stîrc; b) pasăre mare cu gîtul și picioarele lungi și cu penele negre (Phalacrocorax carbo). Ușa s-a deschis; feciorul a intrat privind nedumerit pe cei doi bătrîni doborîți în jilțuri; iar Nicoară cu ochii înfierbîn-tați îi ocolea domol ca vulturul pe deasupra unei părechi de bîtlani pitiți la margine de ostrov. SADOVEANU, N. P. 262. Un bîtlan trecu pe deasupra [iazului], vîslind rar; țipetele lui înfiorau tăcerea pădurilor de trestii. SADOVEANU, C. I 408. Albina doarme-ascunsă în macul adormit, Bîtlamd printre nuferi stă-n labă neclintit. ALECSANDRI, P. III 277.
