Ce înseamnă beție cu stupefiante sau beție rece?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "beție cu stupefiante sau beție rece": stare de amețeală și de tulburare a minții produsă de introducerea în organism a unor substanțe toxice morfină, cocaină, eter etc

" Sarutul tau, daca e dulce,
A lui betie ma omoara...
Si parul tau e-ncolacire"
Simbolul neantului poezie de Cincinat Pavelescu

" Si-n ciocnetul de cupe —
La betie —
Da-mi darul sa schimb vinu-n apa vie."
Ruga pentru ultima ruga poezie de Ion Minulescu

BEȚÍE, beții, substantiv feminin

1. Stare de intoxicație în care se află omul beat și care se caracterizează prin amețeală, tulburare a minții etc. Se îmbăta totdeauna și plîngea la beție. SADOVEANU, O. II 197. Beția din cap nu le mai iese. CREANGĂ, A. 140. Omul bețiv nu știe Ce face la beție. PANN, P. vezi I 111. Ieri ai fost dat la beție, Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. ALECSANDRI, P. P.
       • Beție cu stupefiante sau beție rece = stare de amețeală și de tulburare a minții produsă de introducerea în organism a unor substanțe toxice (morfină, cocaină, eter etc.).

2. Deprindere sau patimă de a bea în cantități mari băuturi alcoolice; obiceiul dease îmbăta. Cărțile cele bune... [îi învață] cum să se ferească de lene și de beție. NEGRUZZI S. I 299.
       • (Ironic) Darul beției = obiceiul de a bea.

3. Petrecere, de cele mai multe ori degradantă, cu băutură (cîntare și joc); chef. Prin mintea lui Ion trecu într-o lumină de fulger noaptea de beție și prăbușirea lui cumplită. SADOVEANU, O.II 200.
       • Expresia: (Popular) Beție la toartă vezi toartă.
       • figurat Ziceau oamenii... că-n loc De inimă el poartă un foc... Ce-l arde și-l zdrobește și-n veci nu-l poate stinge Decît numai beția de Lacrămi și de sînge! COȘBUC, P, II 177.

4. figurat Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine, pricinuită de un sentiment, de o dorință sau de o pasiune puternică. Artistul trebuie să realizeze [opera sa] în bucurie, în beția de a crea. CAMIL PETRESCU, T. II 147.
♦ (Glumeț) Beție de cuvinte= umflat, bombastic; revărsare de cuvinte (inutile).
♦ Calitate pe care o are cineva sau ceva de a provoca tulburare, uitare de sine. Beția zilei aceleia de primăvară îi cucerea tot mai mult, și iubirea care-i purta înlănțuiți li se părea că e mai adîncă decît toate iubirile lumii. SADOVEANU, O. IV 77. Pornire nestăpînită, furie. [O apuca] o adevărată beție de a risipi, de a-și arăta toată vanitatea ei de fată bogată și răsfățată. VLAHUȚĂ, O. A. III 37.