"
Toamna a sosit anul acesta fulgerator:
mincam impreuna un profiterol la cofetaria de vizavi de Cocor.
Cind l-am inceput, era vara;
pe la mijloc linguritele reflectara
foile carpenilor ingalbenite
spitele caruciaorelor ruginite.
La centrul de-alaturi, unde se umplu sifoane,
roata mare, albastra si cele doua pistoane
umflau sifoane cit niste zepeline:
calare pe ele, copiii ieseau plutind direct prin vitrine.
La baraca unde se-nregistreaza muzica pe casete
difuzorul de la intrare emitea doar sonete
si pe casetele AGFA aliniate
erau inregistrate
risete, risete de femei.
La fierarie, in truse, surubelniti si chei
se corodau in vintul rosu al toamnei
Sclipea fascinat inelul de pe degetul doamnei
care vindea broaste yale.
Canari si sticleti in colivii zburau moale.
Cind ai inghitit ultimul strop de glazura
se schimba ceva in arhitectura:
pustoaicele triste
paseau leganat pe glezne postmoderniste;
blocurile de peste drum
aveau frontoane de roua pe colonade de fum;
iar copacii purtau frunze abundente, uscate, crocante
care cadeau in par la amanti si amante,
frunze mirosind a diamante...
La alimentara era multa lume
caci se vindeau ciocolate chinezesti cu alune
si adusese si vin spumos,
sampania celor de jos...
In mercerii
aveau ata de macrameuri si foarte ieftine bijuterii
iar la farmacie
cactusii din vitrina dadusera floare portocalie...
in fine
iata ce mai vedeam prin perdelele in ruine:
o tiganca vinzind la colt inele calpe,
piatra ponce pentru talpe,
ciunga si vereghete
oja, benzina pentru brichete
si tot ce nu-ti mai trece prin gind...
Cele un milion de pleoape mi se inchid rind pe rind...
Era toamna, Cri. Erai asa comica:
te strimbai cind inghiteai apa tonica,
ma-ntrebai de ce pe frigorifer scrie Stella
si daca am citit Cortazar, Rayuela
si daca e adevarat ca nu mai esti o fetita
si daca s-ar putea construi un minister din halvita
si daca norii deasupra repeta evolutia speciilor
si daca plantele au sensibilitate
si daca e ceva real in^ catoptromantie
si daca Trakl a fost farmacist iar Novalis geolog
si daca exista undeva, in lumea asta vreun loc unde am putea sa ne
ducem
viata la modul nostru blind-ticnit, inofensiv-halucinant,
linistit-arzator,
realist-visator, citind, ascultind muzica,
scriind
versuri, mingiindu-ne si fiind absolut siguri ca
niciodata
nu vom imbatrini si ca moartea e o prostie si
ca
universul va ramine un incendiu etern, o toamna
enorma
si daca vei termina facultatea, si ce va fi p-orma
si daca mi se pare stupid
si daca Arcimboldo, si daca Gide...
Pe Mitropolie seara-nalta
alte turle de fetru, alte cupole de musama.
Aerul devenea cafeniu
si nici un tramvai si nici un taxiu...
Am dat maruntisul si am plecat spre Scala pe jos,
asfaltul de cuart ni se lua pe talpi de microporos,
parul de struguri, de bame, de piersici iti flutura
si-n semn ca toamna te poseda
aveai la urechi, in loc de cercei
doi paianjeni cu cruce pe doua fire de funigei,
vrajind din picioare...
Daca ne grabim, ajungem dupa completare.
"
Profiterol poezie de Mircea Cartarescu
"
Narile noastre ranite de vant,
Narile noastre amesteca iz de benzina si f loare,
Gandul ne mana spre vanturi mai dulci, viitoare."
Varsta de bronz poezie de Nicolae Labis
ă in literatură 
