 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Mosafirii s-au odihnit o noapte. A doua zi dimineata in zori pornira sus, cu cite o valiza doldora de unelte pentru masurat, citeva traiste cu mincare, parintele Teoctist sprijinit in toiag cu virf de fier, inadins pentru urcus. Inima staretului ii dadu ghes: cum era sa-si lase oaspetii singuri? Si se alatura si dinsul. impreuna cu ei urca fratele cu merinde pentru schimnic, luat ca sa-i calauzeasca, sa ajute la bagaje si la nevoie sa sprijine pe nevoiasi. Curind intrara in codru ca intr-un basm. Toamna il preschimbase intr-un urias chihlimbar galben, incrustat cu vine de verde, cu ochiuri de albastru si bucati de azur, prin miezul amurgit al caruia mergeau ei. inaintea lor salta, resfirindu-si creasta, o pasare stropita cu negru, cu aur si cu rosu. Se oprea, ciocanea intr-un trunchi si iar zbura, ca si cum le-ar fi aratat calea. Povestea padurii se sfirsi. Iesira sus pe brina de piatra unde se despartea poteca de pestera. Aici se oprira. Inginerii trebuiau sa cuprinza vultureste cu privirile intinderea, inainte de a incepe lucrarea." Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
BAS, (2) bași, substantiv masculin, (3) basuri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Numai la singular n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești, voce aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. 2. Cîntăreț a cărui voce e aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADOVEANU, N. forme 125. 3. Instrument de alamă care produce numai sunete joase și care are, în orchestră, un rol analog cu acela al basului (2) într-un coregrafie |
