Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BALÓT2, baloturi, substantiv neutru Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; legătură mare de haine, rufe etc. într-un ambalaj de pînză; (în limbajul comercial, în special) pachet de bumbac, de lînă, de iută etc. Stam ceasuri întregi după baloturi de postav și după grămezi de pește sărat în fața casei. CAMIL PETRESCU, T. II 241. Cînd schela fu gata, cei aleși pentru lucru se suiră sus, deschiseră hambarele, apoi începură a lucra. Unii luară baloturile uriașe, le înălțară pe umeri. DUNĂREANU, N.
13. Hamalii portului umblau în sus și în jos, ca furnicile, scoțînd din magaziile adînci ale pîntecosului vas plutitor baloturi și butoaie cu marfă. ODOBESCU, S. III 248.
