Ce înseamnă băiat de sau în prăvălie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "băiat de sau în prăvălie": tînăr angajat în prăvălia unui patron

" Acuma este timpul puterii, barbatiei,
Copilul de ieri, astazi e un baiat viril:
S-a scuturat la Plevna de jugu-epitropiei."
Destul poezie de Alexandru Macedonski

" Mi se face dor de Nica
Un baiat din megiesi.
Il gasesc atunci in carte,"
Nica al lui Stefan a Petrei poezie de Arcadie Suceveanu

BĂIÁT, băieți, substantiv masculin

1. (De obicei în opoziție cu fată) Copil de sex bărbătesc. Se uită în toate părțile să vadă dacă băiatul nu și-a mai uitat ceva. VLAHUȚĂ, O. A. I 96. Eu oi sta deoparte cu băieții, iar dumneata să te prinzi în joc lîngă o fată. CREANGĂ, P. 163. Bună verb reflexiv:eme, măi băiete!

– Mulțămim, voinic străin!

– Cum te cheamă, măi copile?

– Ca pe tată-meu, Călin. EMINESCU, O. I 84.

2. (Spre deosebire de copil și în opoziție cu bărbat) Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vîrsta copilăriei; prin extensie (om) tînăr; adolescent, flăcău. Vezi, așa te verb reflexiv:eau, băiete! Fetelor, săriți și voi! Uite-l, mă, -ntre patru fete! COȘBUC, P. II 66. Eram băiat de verb reflexiv:eo treisprezece ani cînd am învățat să dau cu pușca. ODOBESCU, S. III 21. Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustață, Și acum: barbă stufoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 300.
       • (Sport, numai la plural ) 100 m plat băieți.
       • (Cu nuanță afectivă, chiar despre persoane mai în vîrstă; adesea la vocativ) Bun băiat! Cînd voi izbi o dată eu cu barda, Această stîncă are să se crape Și va țîșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! BENIUC, vezi

7. Aleodor... era băiat viteaz și de treabă și îi legă [corbului rănit] aripa. ISPIRESCU, L. 43. Să știi, Purice,băiete, că nu-i mai fi moșinoi, Ci spre verb reflexiv:ednică răsplată, movil-a te face verb reflexiv:oi. NEGRUZZI, S. I 129.
       • (La vocativ sg., raportîndu-se la subiectul vorbitor sau chiar fără a se adresa unei anumite persoane, mai ales după imperative ca «du-te», «tule-o» etc. sau după interjecții ca «tiva» etc.) Apoi lasă-ți, băiete, satul, cu tot farmecul frumu sețelor lui, și pasă de te du în loc străin și așa depărtat, dacă te lasă pîrdalnica de inimă! CREANGĂ, A. 118. își ia cojocul între umere și biciul în mînă și tiva, băiete! CREANGĂ, P. 114. (Adesea determinat printr-un genitiv) Fiu, fecior (al cuiva). Băiatul domnului notar A spart un geam, BENIUC, vezi 37. Merg catanele tot rînd, Merg mumînile (= mamele) gemînd... Și din grai așa grăind: Vai de mine, rău mă tem... C-am un băiat tinerel Ș-oi rămînea fără el. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 304.
♦ (Rar, la plural ) Copii; (fără deosebire de sex). Lelea Sofe începu a urî copiii... Bieții băieți bine vedeau, dar nu grămușdau nici țiț (= nu suflau nici o vorbă), știind bine că numai ei făcură pe tată-său s-o aducă-n casă. RETEGANUL, P. I 43.

4. Tînăr angajat la un stăpîn sau la un patron. Un țăran viind o dată cu treabă la București Și trecînd pe dinaintea bolților bogăserești, Băieții ce stau la ușă și unii pe alți se-ntrec Ca să cheme și să-ndemne pe cîți pe uliță, trec, începură... a-l striga. PANN, P. vezi II 55. Băiat (de sau în prăvălie) = tînăr angajat în prăvălia unui patron. Băiat de casă = valet, fecior. Băieți de casă le dau grăbiți ocoale. MACEDONSKI, O. I 24.
♦ (Ieșit din uz) Ospătar. Vinee! răspundeau băieții cu fote verzi, trecînd printre mese cu tăvi și cu clondire. PAS, L. I 43.

– Variantă: (Moldova) băiét (SADOVEANU, N. forme 81, ALECSANDRI, T. I 49) substantiv masculin