Ce înseamnă atributele divine?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "atributele divine": perfecțiuni atribuite lui dumnezeu, altele decât propria sa esență

" - Daca nu stii, du-te de-nvata, imi raspunde glumetul meu, si vei vedea (daca vei fi fost chemat sa poti invata) ca nu-ti trebuie deloc sa cunosti toate stilurile; iti trebuie sa cunosti numai un stil - stilul potrivit, care le incape pe toate spre a se putea potrivi, dupa nevoie, la orice intentiune.
Asa ca aceea ce cursul francez imi spunea ca erau deosebite stiluri nu erau decat variatia de atribute ale unuia si acelasi stil, atribute cari trebuiesc tinute in dulap inchise, si imbracate numai la nevoie. Nenorocire aceluia ce va gresi haina; acela va pati ce am patit eu cand le-am dat drumul in lume printisorului, arlechinului si Cezarului schimonositi.
"
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

" Autograful acesta, cu toata oroarea ce am de critica, ma sileste sa-i fac macar cateva comentarii. Voi cauta sa fiu scurt.
Adversar politic nu pot sa-i fiu lui Gherea, fiindca el nu face politica - si cred ca foarte bine face; politica e terenul faptei, nu al teoriei. Adversar literar iarasi nu pot sa-i fiu, fiindca adversar literar nu pot fi decat omului lipsit de talent, oricat de putin talent as avea eu insumi. Gherea stie bine ca, daca e vorba de literatura si de arta, pentru mine nu pot incapea nici sistema, nici opinie, nici tendenta, nici morala; nu poate incapea decat numai si numai talent. El stie bine ca pentru mine, cand e vorba de frumos, nu mai poate fi vorba si de bun sau rau, de drept sau nedrept, de onest sau neonest. Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot asa de nemarginit ca si dansa; precum in ea nu incape decat ea insasi si nu mai poate incapea altceva, fiindca oriunde tot ea este, asemenea si cand e vorba de frumos, numai de el poate fi vorba si de nimic altceva.
Astfel dar, cum as putea fi eu adversarul politic si mai cu seama adversarul literar al lui Gherea? Doar poate ca el ar vedea adversari in oameni cari vad ca mine, cu toate ca ei nu se simt deloc a-i fi lui adversari."
Criticele lui gherea poezie de Ion Luca Caragiale

atribút, atribute substantiv neutru

1. Însușire esențială a unui obiect, a unui fenomen, a unei ființe etc.
♦ (concretizat) Semn distinctiv, simbol.

2. (gramatică) Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.

3. (teologie, la plural ) Proprietăți reale ale firii dumnezeiești, care se constată în creație, în purtarea de grijă prin care Dumnezeu Se comunică și Se manifestă ca ființă personală potrivit cu starea noastră. După sf. Maxim Mărturisitorul, acestea sunt: existența, existența veșnică, bunătatea și înțelepciunea, pe care Dumnezeu le-a împărtășit ființei raționale în vederea susținerii, conservării și mântuirii acesteia.

– Din limba franceza attribut, latina attributum.