Ce înseamnă atîta i-a trebuit?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "atîta i-a trebuit": asta a așteptat

" De-al cerului decret,
Ea trebui sa traiasca, ea este ordonata
De-a prospera cu-ncet."
La ceahlau poezie de Alecu Donici

" Ah, =i mari lucruri graie=te gura pregatitei groape,
Si-n elept trebui sa fie cine sta de ea aproape!
Iata ce g`ndesc c`nd trece un batr`n pe l`nga mine,"
Scrisoare catra un batran poezie de Alexandru Vlahuta

TREBUÍ, persoană 3 trébuie și (rar) trebuiește, verb IV intranzitiv

1. (Cu subiectul logic în dativ) A avea nevoie. Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. Nu-mi trebui-a ta milă, nu verb reflexiv:eau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54.
       • Expresia: Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. Așa-ți trebuie = așa meriți, asta ți se cuvine. Atîta i-a trebuit = asta a așteptat. Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45. Atîta-ți trebuie vezi atîta2 (1).

2. unipersonal și impersonal (De obicei urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, învechit, de un infinitiv) E necesar sau obligatoriu să..., se cere neapărat, e în firea lucrurilor să... Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93. Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16. Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III

13.
       • (Construit personal) Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26. În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42. Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II

11.
       • (Rar, propoziția secundară este înlocuită printr-un participiu) Prescripțiile medicului trebuie urmate. ▭ Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159.

3. unipersonal și impersonal (Urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, regional, «că») A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de verb reflexiv:eme. C. PETRESCU, Î II

10. Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131. Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41.

– Forme gramaticale: prezent industrie (forme personale) trébui (NEGRUZZI, S. II 218), (mai ales la conjuncție persoană

3) trebuiesc (STANCU, despre 14).