Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ASUPRÍRE, asupriri, substantiv feminin Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. vezi exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăá naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 694.
