Ce înseamnă astronomie meridian ceresc?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "astronomie meridian ceresc": mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești

"
In aceasta singuratate vegheam prin largul de nisip din postul meu de observatie situat special pe meridian -cautam benevol pasarea-rara si oamenii de lignit la umbra palmierilor care frematau in ochean.
Fiecare cadavru ce-l aducea tempesta pe coasta era o intentie ucisa pe asfalt de ma cuprindea mila langa palmierii veniti cu tarmul atat de aproape incat stateau gata-gata sa sparga lentila."
Plantatia de cuie poezie de Constant Tonegaru

"Undeva, catre nord, intr-o zona incerta, este insula
Dikson, pe un meridian paralel cu uitarea, chiar sub steaua polara.
Roca neagra sub neaua de-o paloare mortala scanteind melancolic, ochi de sloiuri albastre in care-a-mpietrit marea de miazanoapte."
Drumul spre Dikson poezie de Dan Desliu

*meridián, -ă adjectiv (latina meridianus, de amează, de mează-zi, despre meridies, amează, din *medi-dies, despre médius, mijlociŭ, și dies, zi, compus ca și limba română mează-zi. vezi post-meridian). De amează: timpu meridian. Umbră meridiană, aceĭa pe care o aŭ lucrurile la amează. Înălțime meridiană, înălțimea unuĭ astru deasupra orizontuluĭ cînd trece la meridian. Lunetă meridiană, lunetă a căreĭ axă optică se poate îndrepta în toate direcțiunile în planu meridian al loculuĭ în care e instalată fără să ĭasă din acest plan. Linie meridiană, linie presupusă că e trasă pe suprafața pămîntuluĭ, de la nord la sud, în planu meridian al unuĭ locuțiune S. forme Meridiană, linia meridiană. Meridiana unuĭ loc, intersecțiunea planuluĭ meridian al acestuĭ loc cu orizontu. Meridiana timpuluĭ mijlociŭ, curbă trasă în prejuru liniiĭ de amează pe un cadran solar și care arată ameaza în timp mediŭ pentru fiecare lună. substantiv neutru, plural e. Meridian, mare cerc presupus că trece pin ceĭ doĭ polĭ și că împarte pămîntu în doŭă emisfere. Meridian ceresc, care trece pin axa lumiĭ și zenitu observatoruluĭ. Meridian terestru, care trece pin axa pămîntuluĭ și linia verticală a unuĭ locuțiune Primu meridian saŭ meridianu de origine, acela de la care începĭ să socoteștĭ longitudinea. Meridian magnetic, plan vertical care trece pin centru pămîntuluĭ și direcțiunea aculuĭ magnetic orizontal.