Ce înseamnă astronomie mărime stelară?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "astronomie mărime stelară": magnitudine

" Si toti avem acelasi rol.
A fi-n marime naturala,
A fi speranta, a fi simbol,"
Contemporani cu Hamlet poezie de Arcadie Suceveanu

" in anul cand sunt prea multe inmormantari.
Se face o femeie din paie in marime naturala
si, incoronata cu o tichie rosie, este purtata intr-o caruta"
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila

MĂRÍME (< mare1) substantiv feminin

1. Dimensiune, întindere (mare), volum, cantitate (2); proporție, valoare.
♦ Importanță, însemnătate, gravitate.
♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; concret persoană care deține un rol important în ierarhia socială; fruntaș, demnitar.

2. (matematică) Generalizare a unor noțiuni concrete, ca: lungime, arie masă etc. Alegând o m. de genul dat ca unitate de măsură, se poate exprima numeric raportul oricărei m. de acest fel față de unitate.

3. (fizică) Proprietate fizică a corpurilor sau a fenomenelor care implică un aspect calitativ legat de natura și de însușirile specifice ale acestora, precum și (ceea ce este caracteristic) un aspect cantitativ al lor, legat de posibilitatea formulării unui criteriu de comparație, pe baza căruia se stabilește o unitate și un procedeu de măsură. vezi scalar, vectorial.

4. (STATIST.) M. medie = expresie numerică obținută ca medie prin procedee de prelucrare și de calcul, cu ajutorul căreia se poate caracteriza o colectivitate statistică, calitativ omogenă, din punctul de vedere al unei caracteristici cu niveluri individuale diferite.
       • M. absolută = expresie numerică, în unități de măsură naturale sau valorice, care caracterizează concret m. (volumul) unui fenomen dintr-un anumit loc, într-un anumit moment sau într-o anumită perioadă.
       • M. relativă = expresie numerică, calculată sub formă de coeficient, procent, promilă etc., care caracterizează raportul dintre două m. absolute.

5. (ASTR.) M. stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele sau a altui corp ceresc, exprimată printr-un număr (de obicei zecimal și care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare, putând avea și valori negative), a cărui valoare depinde de iluminarea produsă de astrul respectiv. Noțiunea de substantiv masculin a apărut în Antichitate, când stelele vizibile cu ochiul liber au fost împărțite (de Hiparcus) în șase clase, începând cu cele mai strălucitoare. Ulterior, a fost definită de o scară de m.s., conform căreia variația de strălucire pentru o diferență de 5 m.s. este dată de raportul 100/1; aceasta este o scară logaritmică care arată că o stea de m.s. 1 este de 2,512 ori mai strălucitoare decât o stea de m.s. 2 (2,512 ≈ rădăcina de ordinul 5 din 100; 1001/5). Telescoapele moderne pot fotografia stele cu m.s. de până la 29 (tepescopul spațial Hubble).