CONSULTÄ‚ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " D. Hasdeu, de exemplu, intrebuinteaza un intreg arsenal de malitiozitati si de trasaturi satirice la adresa d-lui Maiorescu. Ii caricatureaza adversarului sau capul caracteristic cu un mare punct de intrebare pe frunte - adica: „ce-o fi inauntru? ca de vazut nu se vede nimic!" - si-i reduce toata activitatea intelectuala, critica si oratorica la celebra „gimnastica a barbisonului", facand aluzie la prolixitatea de gesticulare cunoscuta a marelui orator. Din parte-i, si d. Maiorescu tagaduieste orice seriozitate stiintei profunde si colosalului talent ale d-lui Hasdeu. Ca rasunet apoi la punctul de intrebare ce ilustrul sau coleg din Academie i-a lipit pe frunte si ca riposta la „gimnastica barbisonului", ii toarna o arsatura prea putin potrivita cu magnanimitatea la care s-ar putea astepta cineva din partea unui om mare, asa de sus pus si asa la adapost astazi de micile mizerii economice ale vietii de toate zilele, adapost datorit nu activitatii literare. Astfel, d. Maioreseu publica, in fruntea recentului d-sale volum de discursuri parlamentare, o prefata in care face pe scurt istoria critica a evenimentelor noastre politice de la 1866 incoace. in aceasta prefata autorului ii place a constata cu multa staruinta ca dansul si cativa amici au fost singurii nestramutati dinastici dintru inceputul domniei M.-Sale Carol I. Astfel de constatare nu ar insemna pentru cestiunea care ma preocupa aci nimic; dar iata ca autorul nu se margineste a o face spre lauda sa meritata, ci o intoarce cu neinduplicata rautate contra altora si mai cu seama contra ilustrului sau coleg de Academie." Cateva pareri anonime poezie de Ion Luca Caragiale |
Definiție din
ARSĂTÚRĂ, arsături, substantiv feminin Ardere, arsură. De cînd sînt urgisită a sta aci, nu s-a îndurat nimeni să vie a mă scuti de arsătura de toate zilele. ISPIRESCU, L. 359. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Arsături de soare = pistrui, pete pe obraz. Luă floarea și o băgă în sîn. O dată căzu de pe fața lui arsăturile de soare și îi rămase chipul curat și luminat, ca și cînd atunci îl făcuse mă-sa. ISPIRESCU, L. 240. |