Ce înseamnă armă atomică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "armă atomică": instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia atomică

" Ca nici n-o grabe=te durerea, cum nici n-o-nt`rzie minciuna,
Ci singura ea i=i alege =i arma =i ceasul plinirii!

"
Valuri poezie de Alexandru Vlahuta

" I se intorlocau rotile patimii cu soarele la cotitura.
Maica-sa l-a semanat printre oameni ca pe un grau, L-a imbracat mai intai intr-un freamat de zori, Apoi in toata jalea bataliei. Alexandru, taica-sau, cu arma pe trup, Odihneste inca din 44 in plai strain, pe vecie,
incat fatul sau, Petru Ungureanu, Despre care scriu eu aici,"
Trebui-ar cuvant mult mai mare la chip poezie de Anatol Codru

ÁRMĂ, arme, substantiv feminin

1. Instrument pentru atac sau apărare. La începutul anilor... pămîntenii născoceau arme de apărare și atac. SADOVEANU, N. forme 53. Izbuti a face să lucească armele ca oglinda. ISPIRESCU, L.

3. Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala tui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. EMINESCU, O. I 147. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur. NEGRUZZI, S. I 148.
       • Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă (ca pușca, revolverul, tunul etc.). Arnăuții se izbea, Armele de foc scotea Și-n Codrean le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 88. Armă albă = (în opoziție cu armă de foc) armă cu lamă de oțel (sabie, baionetă, cuțit etc.). Armă automată = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului, astfel că loviturile se succed fără întrerupere atît cît se apasă pe trăgaci. Armă atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia atomică. Armă bacteriologică = mijloc criminal de exterminare în masă, interzis în dreptul internațional, care constă în răspîndirea de bacterii producătoare de boli infecțioase în scopul de a distruge populația pașnică. vezi bacteriologic.
       • Expresia: A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica (sau a lua) armele = a începe o luptă, un război. A depune armele = a se preda, a se declara învins; figurat a ceda în fața argumentelor adversarului, a se declara convins.
♦ Parte dintr-o armată, specializată pentru un anumit fel de luptă și dotată cu mijloacele de luptă corespunzătoare; serviciu militar specializat în acest sens. Mă, Cocor Dumitru, artileria e armă grea. SADOVEANU, M. C. 54.

2. figurat (Uneori urmat de determinări ca «spiritual», «ideologic» etc.) Mijloc de luptă pe tărîm ideologic. Vigilența de masă a oamenilor muncii este arma cea mai puternică pentru descoperirea și lichidarea acțiunilor criminale ale dușmanului de clasă. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 649. O armă puternică a organizațiilor de partid în lupta pentru ridicarea nivelului muncii ideologice o constituie presa. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2557.
       • Arma criticii (și autocriticii) = principala metodă de dezvăluire și înlăturare a greșelilor și lipsurilor din activitatea partidelor marxiste și a altor organizații ale oamenilor muncii. Avem o armă minunată = arma criticii și autocriticii. Ea este mijlocul principal de lichidare a greșelilor și de îmbunătățire a muncii. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 161.
♦ Expresia: A bate pe cineva cu propriile lui arme = a-l învinge folosindu-te de propriile lui argumente.