CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură Domnisoara hus poezie de Ion Barbu " In lac se oglinda castelul. A ierbii Molatece valuri le treiera cerbii. In vechea zidire tacere-i si numa’ " Diamantul Nordului poezie de Mihai Eminescu |
Definiție din
TREIERÁ, tréier, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. • absolut Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. figurat A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. verb reflexiv:eau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată verb reflexiv:emea drumurile treiera. PANN, P. vezi II 59. – Variantă: trierá (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) verb I. |