Ce înseamnă apă aspră în opoziție cu apă moale?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "apă aspră în opoziție cu apă moale": apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine

" Mai mult decat minciuna nimica nu rapune...
E aspru adevarul, dar trebuie a-l spune:
Da, tara noastra toata, din cap pan’ la sfarsit"
Catre viitorime poezie de Alexandru Macedonski

"

Un critic aspru si abras
Mi-a spus zambind cu ironie "
Lui marcel breslasu poezie de Alexandru Teodoreanu

ÁSPRU2,-Ă, aspri, -e, adjectiv

I. (în opoziție cu neted). Cu o suprafață zgrunțuroasă care produce (la pipăit) o senzație de zgîriere; neplăcut la pipăit. Stofă aspră. Piele aspră.
       • figurat Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265.
       • Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine.
♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218. Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110.
♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase.

II. figurat

1. (Despre fenomene atmosferice, intemperii) Puternic, năprasnic. Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138. Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113. Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35.

2. (Despre împrejurări grele, robie, biruri etc.) Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I

15. Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275.
♦ Înverșunat. Un cîmp de aspră luptă. ALECSANDRI, P. A. 109.

3. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Care nu cunoaște indulgența; neînduplecat, riguros, exigent, sever. Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120. Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N.

13. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57.
       • figurat Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93.

4. (Despre voce sau vorbe) Sever, dur, necruțător. Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53. Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94.
       • (Adverbial) Cu asprime, cu severitate. Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152. Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138.

5. (Despre vin) Acru, înțepător.